Gasiti vocea din voi
Toti avem momente cand nu stim ce vrem, avem impresia ca nimic din ceea ce facem e bine...ne simtim dezamagiti de noi insine, stim ca am putea da mai mult celor din jur, stim ca putem oferi mai mult si tocmai asta doare, cand ne dam seama ca nimic din ce am facut, zis a functionat, deci nimic din ceea ce am oferit a ajuns acolo unde am fi vrut.
Tot la fel, avem momente cand avem impresia ca viata e ca o esarfa verde in vant...de ce verde?! Pentru ca verde e speranta. Cum se spune avem impresia ca: "tot ce zboara se mananca" si totul pare posibil. Simtim o energie enorma si avem incredere deplina in capacitatile noastre, dorim sa realizam multe si ne punem pe treaba. Ne facem multe vise pe care incepem sa le costruim ca si cum am avea toata energia necesara pentru a le duce la bun sfarsit, in schimb energia de cele mai multe ori ia sfarsit si nu reusim sa realizam decat unele din visele incepute, in cel mai rau caz, nici unul, dar ceea ce conteaza e ca am incercat si am crezut.
Vi s-a intamplat, sa va opriti pe o banca in parc si sa priviti lumea cu alti ochii?
Eu fac des acest lucru si observ lucruri pe care din mers nu le-as putea vedea, de exemplu vad cum toti sunt pe fuga, nu mai avem timp sa ne dam seama de venirea primaverii, nu observam cand "naste", "traieste", "moare" un copac...de multe ori aud spunand :"E deja vara, nici nu am observat cand au inflorit pomi si florile.Repede mai trece timpul."
Eu zic ca nu e timpul care trece repede, cum trecea inainte trece si astazi, suntem noi care am invatat sa "alergam", suntem noi care am devenit ca niste robotei, ne este greu sa recunoastem, dar societatea de astazi, in care fiecare are rolul lui fie cat de mic, a devenit ca o "masina" in care noi suntem materia prima.Venim "lucrati" pentru a produce bani, pentru a crea confort, pentru a face un viitor "mai bun" viitoarelor generatii(oare asa sa fie?!).
Toata ziua munca, munca si iar munca...pentru ce? Nu avem timp sa iesim in parc, nu avem timp sa oferim atentie persoanelor iubite, copiilor nostri sau o facem in fuga...de ce astazi sunt asa multe divorturi,de ce este asa mult stres care de multe ori duce la violenta in familie si nu numai?
Nu avem timp sa facem ceea ce ne dorim, nu avem timp sa mai stam cu prieteni, nu mai avem timp sa zambim cu pofta, nu mai avem timp sa ne simtim liberi, sa ne jucam, nu avem timp sa avem incredere, nu avem timp sa putem asculta si observa ceea ce ne inconjoara, sa ne traim viata ca si cum am gandi:"Lasa in viata urmatoare voi avea timp sa traiesc."Oare sa mai fie o alta viata?!
Cred ca ar fi momentul sa ne trezim, sa invatam iar sa traim si sa iubim mai mult, sa fim mai buni, mai putin orgoliosi si invidiosi. O viata avem, nu luam nimic cu noi, toate lucrurile materiale vor ramane aici...poate si zic poate vom putea lua cu noi amintirile frumoase si iubirea celor care au fost alaturi de noi, mai mult nu cred.
Nu as vrea sa imi dau seama in punct de moarte ca nu am trait...
Poate par pesimista, dar nu...tin sa cred ca sunt doar realista!#DF7401
Nu prea ma pricep la cuvinte dar mi-as dorii sa intelegi exact ce vreau sa spun. Doar cand ai o cumpana in viata stai si analizezi cu adevarat ce este VIATA.Chiar zilele acestea se implineste un an de cand am aflat sa sufar de o boala incurabila,de atunci am incercat, nu stiu pentru cat timp, sa vad viata cu alti ochi.Tot timpul am avut alte prioritati decat viata mea, au fost copii, casnicia pentru care nu regret timpul dedicat lor,cariera mi-am implinit multe vise dar care mi-au consumat din energie.Asa cum spui,oamenii din ziua de azi nu mai stiu sa rada, datorita situatie actuale tinerii parinti pierd momente asa importante din viata copiilor lor, tinerii nu mai stiu sa se plimbe pa aleei in parc, nu mai stim sa ne spunem cuvinte frumoase. Parca lumea este gri.Si pentru ce,ceea ce uitam este faptul ca suntem niste frunze-n vant.Viata trebuie traita, trebuie sa ne bucuram de fiecare clipa, sa radem,sa iubim dar din pacate suntem rai si invidiosi.Mi-a placut mult ca ai scris ar trebuii sa fie mai multi tineri sa gandeasca asa ca tine poate s-ar schimba multe.
RispondiEliminaSincer cand am scris ceea ce am scris, stiam ca o sa fie persoane care vor intelege ce vreau sa spun, asa cum s-a intamplat cu tine, si persoane care vor crede ca traiesc pe alta planeta.
RispondiEliminaEu scriu din suflet, niciodata nu ma uit pe moment sa corectez greselile gramaticalea care sigur sunt, ptr ca mai mult ca sigur as schimba si cuvintele care vin din adandul inimii...Prefer sa le observ dupa si de cele mai multe ori cu ajutorul unui coleg, caruia ii multumesc.
Iti multumesc mult!
P.S. "Fiecare picatura in ocean are rolul ei si fara ea, oceanul nu ar fi la fel de mare."
O adiere, un parfum discret, o raza de soare bate in geam, vrea sa te mangaie...
RispondiEliminaun zumzet la usa
cioc cioc:
"te-ai trezit? m-ai dorit? m-ai asteptat? te-ai pregatit?
ma primesti ACUM? ...sunt eu Primavara
M-am trezit, desi imi place sa visez...te-am dorit, desi doresc si pe altcineva...te-am asteptam asa cum imi astept viitorul...m-am pregatit atat cat e nevoie pentru a nu te dezamagi...si daca ai dorinta sa te primesc, iti multumesc! Cu cine am onoarea?:D
RispondiElimina