Alergam...

Alegam mereu, fara oprire... ne este teama sa ramanem in urma.
Uitam ca viata e ca si un fir de ata...se rupe usor!


Ne amintim sa daruim iubire neconditionata doar atunci cand ramanem singuri...
Observam culorile toamnei doar atunci cand le gasim pe parbriz...
Devenim copii doar atunci cand ne plictisim...
Simtim parfumul unei persoane doar atunci cand nu mai e...
Ne lasam alintati de notele unei melodii doar atunci cand ploua...
Iubim ploaia doar atunci cand ne este rusine...
Dansam doar atunci cand iubim...
Lucram doar atunci cand avem nevoie de bani...
Nu uitam de bani nici atunci cand copii spun ca ne platesc ei o ora de lucru, daca ala e pretul pentru a sta cu ei...
Nu gasim in liniste sentimentele celor dragi, pentru ca nu sunt spuse prin cuvinte...
Nu ne iubim esecurile, ci doar reusitele...
Nu pictam pentru a nu ne murdari...
Nu suntem creativi pentru ca nu avem timp...
Nu citim o carte pentru ca e o inventie...
"Te iubesc" e o exceptie si o rusine...
...
Luptam cu viata ca si cum am fi mai puternici ca ea...

Commenti

  1. Ai perfecta dreptate .. dar nu te-ai gandit ca poate asa suntem noi oamenii ? Atunci cand simti lipsa si nu mai ai acel ceva iti dai seama cat de mult a insemnat pentru tine . te pup .. o zi frumoasa sa ai :)

    RispondiElimina
  2. Si motivul pentru care trebuie sa fim asa, care e? De ce e nevoie sa pierzi pentru ati da seama ce ai si ce poti?! Pup

    RispondiElimina

Posta un commento

Post popolari in questo blog

Pensieri serali

Pur si simplu eu...

Non avere paura...