Crescendo impari...

O relatie dificila...O distanta mare... Doua realitati diferite...Doua caractere foarte asemanatoare... Ceva ani diferenta...Aceiasi dorinta... O relatie 90% imposibila, un lucru stiut de la primul salut, dar totusi la inceput a fost o joaca, o joaca care s-a transformat curand in comunicare, pana cand nu a devenit un sentiment mai presus de o simpla prietenie. Odata cu acel sentiment, acea comunicare a disparut, totodata si increderea, timpul petrecut "impreuna", ca si cum totul ar fi devenit o obisnuinta. Stii ca e acolo, ca tine la tine, ca ori de cate ori ai nevoie il gasesti, dar el nu te mai cauta, pentru ca nu mai esti o simpla amica care doar asculta; ai devenit o iubire, ceea ce il impiedica sa iti zica toate tampeniile zilei, ca si cum faptul ca nu mai esti o simpla amica, ti-ar da dreptul sa il judeci si sa nu il mai asculti cu aceiasi placere, cu acelasi interes, cu aceiasi sinceritate. Se pare ca uneori luptam ani intregi pentru o iubire si cand ajungem la ea, in...

Barbatii sunt mai norocosi, trebuie sa ne obisnuim cu ideea asta. Va zic si de ce... Ei isi pot lasa mustata sa creasca asa cum si parul pe picioare, pot sta nepieptanati, se pot privi in ochi si pot continua sa vorbeasca in timp ce fac pipi, si ceea ce e mai comic ca pot avea si un "parfum" de traspiratie, ca doar sunt barbati si asta intr-un fel demonstreaaza barbatia lor. Pentru noi e exact invers. Noi trebuie sa fim frumoase mereu, chiar daca s-ar intoarce lumea pe dos. Dar pentru a reusi asta, trebuie sa fim in stare sa suportam frigul. Eu de exemplu, nu dau plapuma din pat decat prin luna iulie, pentru ca am mereu picioarele gheata, parca as fi soparla, si imi trebuie minim o ora sa le incalzesc, deci fara plapuma mi-ar trebui ceva ore bune sa le incalzesc. Totusi sunt domnisoare, doamne care desi afara e frig de iti ingheata si "lumanarile" nasului, ele nu simt nimic, ca si cum ar avea pe ele o patura permanet sau ca si cum ar avea sangele rece ca a unui sarp...

Nu stiu nimic despre ai tai, despre familia ta, despre copilaria ta; nu stiu cand ti-a iesit primul dintisor; nu stiu care a fost primul cuvant pe care l-ai spus; nu stiu cand ai facut primul pas; nu stiu ce nebunii ai facut cand erai mic; nu stiu cat ai suferit; nu stiu pe cine ai iubit cu adevarat; nu stiu cate sacrificii ai facut; nu stiu de cate ori te-ai simtit singur; nu stiu daca intradevar te-am facut vreodata fericit, macar pentru putine clipe; nu stiu daca ma meriti, cum nu stiu daca te merit; nu stiu daca ma iubesti, cum nu ai mai iubit si ai vrea sa iubesti; nu stiu daca sunt la inaltimea ta; nu stiu cat de importanta sunt pentru tine; nu stiu daca voi putea fi sotia ta intr-o buna zi...Imi dau seama ca nu stiu nimic, decat ca atunci cand sufeream, tu ai adus un stop de fericire in viata; stiu ca atunci cand te-am vazut, nu mi-a fost teama de nimic si de nimeni; stiu ca ti-am dat inima, fara ca tu sa mi-o ceri; stiu ca as vrea sa aflu tot ceea ce nu stiu; stiu ca as vrea sa...

"Nebunia e mult mai frumoasa decat raţiunea omeneasca." Atunci cand iubesti te afli intre paman si cer, intre lumea reala si ce a Paradisului. Atunci cand iubesti cuvintele ratiunii nu iti folosesc la nimic, pentru ca de multe ori iti dai seama ca nu exista cuvintele care sa poata exprima ceea ce simti. Ai avea multe de spus, dar nu reusesti sa le spui, pentru ca, cuvintele sunt verbalizarea ratiunii. Atunci cand iubim iesim din lumea ratiunii, si intram in lumea nebuniei, iar asta ne permite sa exprimam ceea ce prin intermediul limbajului cotidian nu am putea spune. Cand vorbesti despre iubire nu poti sta in lumea ratiunii. Atunci cand iubesti esti intr-un fel posedat si vrei sa ai ceva ce iti doresti, tocmai de asta intervine gelozia. Iubirea pleaca de la dorinta, si desi poate nu e prea placut, totul incepe de la aspectul fizic, atata timp cat nu cunosti sufletul persoanei respective, dupa care dorinta poate creste si din punct de vedere sentimental. Atunci cand iubim este...

Doar pentru că te muţi cu 2 metri mai departe de o grămadă de gunoi când ieşi la picnic, asta nu înseamnă că mizeria nu mai e acolo. Doar pentru că alegi să te uiţi în altă parte, asta nu înseamnă că în apele râului care îţi alimentează oraşul cu apă potabilă nu plutesc zeci de mii de PET-uri şi pungi. Doar pentru că nu fotografiezi şi munţii de gunoaie când pleci în vacanţă, asta nu înseamnă că ei nu erau acolo. Ce-ar fi să schimbăm foaia? Ce-ar fi să ne notăm în calendar o dată importantă pentru fiecare dintre noi: aceea în care sute de mii de români au spus ”Stop!” şi şi-au curăţat ţara de PET-uri, pungi şi hârtii lăsate de alţii, purtate de vânt şi apă în cele mai frumoase locuri din România? Nu ne permitem să ne cumpărăm o ţară mai curată, şi nici nu am avea cum, dar putem să o curăţăm noi! Într-o singură zi s-o curăţăm pe toată! Să ne mândrim din ziua următoare că avem o ţară curată, că am scris istorie, că am acţionat împreună măcar pentru o zi! Copiii tăi te vor întreba dacă ...

Imi iubesc tara foarte mult, ma deranjeaza cand italienii imi zic ca nu stiu pe unde se afla, considerand Romania o tara foarte saraca, pierduta pe undeva prin Africa. Bine asta se poate intampla si pentru ca ei nu au prea invatat la geografie, dar au o imagine despre Romania foarte "salbatica", le-am aratat poze cu cateva zone din minunata noastra tara si au ramas socati, aveau impresia ca noi in Romania nu stim ce e aia o strada asfaltata, un supermarket, un semafor, o cladire din sticla, o biserica frumoasa ca ale noastre etc. Cineva in varsta de 30 si ceva de ani, m-a si intrebat daca in Romania avem Finetti, ca si cum am trai pe Marte. Aceste lucruri se intampla si datorita presei, care nu face altceva decat sa arate lucrurile negative ale Romaniei si al poporului sau, dar si datorita romanilor din strainatate. Astazi citeam stirile si am gasit acest articol, care m-a cam suparat putin. "Un grup de hackeri romani care se autointuleaza "Securitatea nationala rom...

10 aprilie 2010, o zi pe care pe la varsta de 14 ani o asteptam cu mare drag, in schimba in seara de 9 aprilie ma rugam sa nu vina, eram agitata fara un motiv, simteam ca se va intampla ceva rau, la cat sunt eu de zapacita. Deci pentru a trece momentul ala m-am dus la ai mei in camera si m-am bagat intre ei, ca atunci cand eram mica pana cand nu a inceput telefonul sa sune la orele 00. In dimineata de 10 aprilie, prima dimineata de copil major, cred ca am stat in fata oglinzei minim 30 de minute imbracata inca in pijamale si m-am analizam...de ce si pentru ce, nu stiu, dar eram ca si pierduta in spatiu. Intr-un final m-am ridicat din pat si am plecat din fata oglinzei, pentru ca aveam programare la coafor la orele 10. In timp ce tipa de la coafor imi ardeam parul, a sosit si Sandrino care fuga, fuguta sa imi faca poze. Am iesit din coafor cu un par parca era matura, dar cret:D. Asa de mult mi-a placut cum am iesit din coafor, ca am vrut sa imi spal parul cand am ajuns acasa, dar pacat ...