Crescendo impari...

Parfumul proaspat si crud al primaverii purtat de vant, iti mangaie fata dis de dimineata, te trezeste la viata asa cum a trezit si florile(ghioceii, toporasii, viorele), pomii, copacii si intregul pamantul a luat viata. Asa si tu, ca un ghiocel deschizi ochisorii si somnoros privesti spre cer, spre acel Soare de neajuns, la care totusi visezi sa ajungi. Tot ce ai vrea in acel moment e sa te intinzi pe iarba in parc, sa iti desenezi viitorul pe cer si sa te lasi dus pe taramul viselor de parfumul primaverii. Atunci cand schimbi hainele de iarna cu cele de primavara e ca si cum ai incepe o alta viata, ca si cum ai vrea sa te schimbi si tu, sa o iei de la capat cu mai multa energie, simtindu-te puternic si frumos. Acest parfum de primavara iti aduce speranta in inima si in suflet... Primavara e ca un paradis, unde rautatea, invidia, falsitatea, aroganta, indiferenta, ura nu au ce cauta. Din pacate parfumul patrunzator al primaverii nu mai poate imblanzi sufletele tuturor persoanelor, nu ...

Astazi, 24 februarie, se iubeste romaneste, dar nu vreau sa scriu despre asta. Multe persoane imi zic ca sunt trista, suparata ceea ce nu este adevarat, pot spune ca sunt realista si atunci cand scriu nu imi ascund sentimentele, deci daca o sa ma simt singura sau trista o sa intelegeti.Oricum... Voua vi s-a intamplat, sa aveti multe persoane langa voi, dar totodata sa va simtiti singuri? Nu vi s-a intamplat, sa simtiti ca locul vostru nu este printre acele persoane, desi le iubiti? Se intampla, sa avem multe persoane in jur, ceea ce e normal, atata timp cat traim intr-o societate si intr-un fel sau altul depindem unul de altul, dar sa nu avem pe nimeni in care sa puteam avea incredere si in fata caruia sa nu avem nici o masca. In ziua de astazi ca sa castigam incredere cuiva trebuie sa "muncim", dar ca sa o pierdem ajunge o secunda. Ne este teama sa suferim, sa fim inselati, tradati si chiar iubiti. Ne este teama sa ne aratam adevarata fata, pentru a nu parea fragili si ...

De multe ori ne intrebam de ce anumite lucruri ni se intampla tocmai noua. Atunci eu am o alta intrebare: de ce nu ar trebui sa nu ni se intample noua? Ce avem noi in plus fata de ceilalti ca anumite lucruri sa nu ni se intample noua, cine suntem noi ca sa nu suferim si sa sufere ceilalti? Si mai mult ca sigur si ceilalti gandesc ca noi: "De ce tocmai eu?" Atunci ar insemna ca nimeni nu ar trebui sa sufere, ca nimeni nu ar suferi...dar daca nimeni nu stie ce e aia suferinta, atunci cum am face sa ne dam seama ce e fericirea? Asa cum un lucru pentru cineva poate fi frumos, pentru altcineva poate nu fi si asta pentru ca nu exista un adevar absolut...totul e relativ. De exemplu pentru o persoana poate fi un bine daca e iubita , cum poate fi un bine doar faptul ca iubim chiar daca nu suntem iubiti de persoana pentru care am face tot, caruia i-am dedica toata viata...Cred ca tocmai aceste persoane care gasesc binele doar daca iubesc si nu daca sunt si iubiti la randul lor, reusesc...

Cineva m-a intrebat de ce nu scriu niciodata in italiana... Spesso ci chiediamo perche` certe cose capitano proprio a noi...ma allora, io ho un`altra domanda: perche` non dovrebbe capitare a noi? Cosa abbiamo noi in piu` rispetto agli altri perche` certe cose non capiti a noi, chi siamo noi perche` non dovessimo soffrire e dovrebbero soffrire gli altri al posto nostro? Poi sicuramente gli altri la potrebbero pensare come noi: perche` proprio a me? Allora questo vorrebbe dire che nessuno dobrebbe soffrire...ma se nessuno soffrisse come potremo capire cosa sia la felicita` se non conoscessimo la sofferenza? Cosi come una cosa che per qualcuno e` bella, per qualcuno potrebbe non esserlo e questo perche` non c`e` una verita' assoluta...tutto e` relativo. Ad esempio per una persona puo` essere un bene essere amata, come puo` essere un bene anche solo il fatto di amare anche se non si e` amati dalla persona per cui si farebbe di tutto, con cui si passerebbe tutta la vita. E penso che pro...

Toti avem momente cand nu stim ce vrem, avem impresia ca nimic din ceea ce facem e bine...ne simtim dezamagiti de noi insine, stim ca am putea da mai mult celor din jur, stim ca putem oferi mai mult si tocmai asta doare, cand ne dam seama ca nimic din ce am facut, zis a functionat, deci nimic din ceea ce am oferit a ajuns acolo unde am fi vrut. Tot la fel, avem momente cand avem impresia ca viata e ca o esarfa verde in vant...de ce verde?! Pentru ca verde e speranta. Cum se spune avem impresia ca: "tot ce zboara se mananca" si totul pare posibil. Simtim o energie enorma si avem incredere deplina in capacitatile noastre, dorim sa realizam multe si ne punem pe treaba. Ne facem multe vise pe care incepem sa le costruim ca si cum am avea toata energia necesara pentru a le duce la bun sfarsit, in schimb energia de cele mai multe ori ia sfarsit si nu reusim sa realizam decat unele din visele incepute, in cel mai rau caz, nici unul, dar ceea ce conteaza e ca am incercat si am crezut...