Eu sau un strain?!

Aceleasi povesti, aceleasi minciuni in fiecare zi, aceiasi teama de-a ii dezamagi pe cei dragi si totodata pe noi insusi. Aceiasi tendinta de-a ne critica mai mult decat o poate face oricine altcineva, aceiasi severitate si a cea teama de a aparea in fata celorlalti mai rai decat stim ca suntem.
Vedem in jurul nostru doar ceea ce nu avem, doar ceea ce nu am realizat si nu privim ceea ce am obtinut, nu ne privim in oglinga multumindu-ne pentru ceea ce suntem, fiind mandri de noi, ci ne privim in oglinda cu ochi pe zi ce trece mai critici.
Avem momente cand ne uitam in oglinda si vedem un strain, care se intreaba daca viata pe care o are e ceea ce a visat de mic, daca e asa cum si-a dorit atunci cand si-a cumparat culorile si a promis sa isi deseneze ”paradisul”. Un strain care isi da seama ca a lasat sa fuga personele care il iubeau si a tinut langa el acele persoane false, doar pentru ca nu a fost atent la detalii. Un strain care isi da seama ca nu mai stie sa vorbeasca si s-a convins ca o clipa de liniste, spune mai mult decat un cuvant.
Pe langa acest strain din noi, este si acea persoana pe care o cunoastem bine si datorita ei putem fi optimisti in ceea ce priveste ziua de maine. Avem incredere in acea persoana, pentru ca o putem controla, ii putem impune lucruri pe care strainul din noi nu accepta. Acea persoana cunoscuta e plina de viata, mereu cu zambetul pe buze, mereu in armonie cu ceilalti, e dotata de rabdare si are incredere in societate, tocmai de asta este apretata, pentru ca e mai pasiva.
Strainul e cel care ne indeparteaza de ”realitate”, de societatea asta falsa, care fara sa ne dam seama ne arata ”realitatea” asa cum vrea ea.
V-ati intrebat vreodata, oare sa fie lumea asa ”neagra” cum ne spun jurnalisti care pe toata durata telejurnalului nu ne arata un event pozitiv?! Sau sa fie ”roz” asa cum spun politicieni?!
Pentru politicieni economia este mereu in al 9-lea cer, salariile sunt mari, pensiile de asemenea, iar daca este criza e doar ceva trecator, doar o alarma falsa.
In ziua de astazi auzim mereu aceleasi povesti, aceleasi minciuni care au devenit asa dese incat nu le mai consideram minciuna, ci adevar.
Eu as zice aceiasi vrajeala ieftina, pe care desi o cunosteam, ne lasam vrajiti pentru a nu ne pune in centrul atentiei. Iar cei care nu o accepta, ori ajung "sus" unde la randul lor o sa aiba putearea de-a vraji, ori sunt priviti ca si "oile negre" ale societatii, pentru ca "deranjeaza" ordinea publica.



Toti avem cam aceleasi obisnuinte...sex, bebelus, gradinita, scoala, bani, facultate, cariera, partenerul "ideal", masini scumpe, vile...dar oare facem ceva pentru noi, facem ceva ce vrem din toata inima, fara a face ceea ce face societatea?!
De ce pe strada o persoana poate rade, dar nu poate plange fara sa fie privita ca un nebun?! De ce o persoana nu poate merge desculta pe strada intr-o zi calda de vara, fara a fi privit ca un nebun?! De ce o persoana nu poate dansa in ploaie fara sa fie privita ca un nebun?! Raspunsul il gasiti daca cititi printre randuri...

"Per tutta la vita... andare avanti, cercare i tuoi occhi negli occhi degl'altri, far finta di niente, far finta che oggi sia un giorno normale...
Le solite scuse, le solite storie, bugie, speranze, a volte l'amore mi guardo allo specchio, mi trovo diversa, mi trovo migliore..." Noemi- Per tutta la vita