"Fara iubire ce este viata?!"

O relatie dificila...O distanta mare...
Doua realitati diferite...Doua caractere foarte asemanatoare...
Ceva ani diferenta...Aceiasi dorinta...
O relatie 90% imposibila, un lucru stiut de la primul salut, dar totusi la inceput a fost o joaca, o joaca care s-a transformat curand in comunicare, pana cand nu a devenit un sentiment mai presus de o simpla prietenie.
Odata cu acel sentiment, acea comunicare a disparut, totodata si increderea, timpul petrecut "impreuna", ca si cum totul ar fi devenit o obisnuinta. Stii ca e acolo, ca tine la tine, ca ori de cate ori ai nevoie il gasesti, dar el nu te mai cauta, pentru ca nu mai esti o simpla amica care doar asculta; ai devenit o iubire, ceea ce il impiedica sa iti zica toate tampeniile zilei, ca si cum faptul ca nu mai esti o simpla amica, ti-ar da dreptul sa il judeci si sa nu il mai asculti cu aceiasi placere, cu acelasi interes, cu aceiasi sinceritate.



Se pare ca uneori luptam ani intregi pentru o iubire si cand ajungem la ea, intervine plictiseala, ca si cum am fi vrut sa punem la proba capacitatile noastre, ca si cum odata ce am abtinut ceea ce am vrut, nu am mai simti acel amar care il avem atunci cand cineva ne respinge sau riscam ceva.
Ciudat lucru, ne ranim singuri si uneori chiar suntem constienti de ceea ce facem si ce putem gasi in acea persoana, dar totusi stiind foarte bine ce ne asteapta si cum suntem tratati, continuam sa ne incapatanam sa iubim pe cineva, care de fapt ar trebui facut pachet si cu o fundita facut cadou la altcineva.
Cine iubeste mai putin e mai iubit si sufera mai putin. Cine iubeste mai mult pierde, se stie.
Daca iubesti prea mult si il/o faci sa se simta important/a, ii spui ca il/o iubesti, ii scrii poezii, ii rezolvi problemele, ii daruiesti flori, il/o rasfeti, ai grija de el/ea... esti plictisitor/are si te va lasa.
Daca il/o tratezi urat, daca il/o lasi sa te astepte ore intregi,daca nu te faci auzit/a iar cand il/o suni dai de inteles ca e din plisctiseala... esti indiferent/a si egoist/a si te va lasa.
Ar fi perfect sa reusim sa gasim un echilibru intre iubire si "indiferenta".
Eu zic sa ne exprimam mereu sentimentele si sa nu ne gandim mereu ca el/ea nu va fi de acord. Eu tin sa cred ca cine ma iubeste, ma iubeste si ma va iubi mereu asa cum sunt, fara sa ma schimbe. Eu nu as suporta sa nu ma imbrac intr-un anumit mod doar pentru simplu fapt ca lui nu ii place sau pentru ca ai sai sunt mai pretentiosi. Nu as suporta sa tac atunci cand as avea ceva de zis, nu as suporta sa mi se spuna cum sa ma comport si sa ma uit non-stop la cantar doar pentru a-l face "fericit".
NU as suporta ca o persoana sa se opreasca doar la anumite aparente, cum ar fi aspectul fizic sau la anumite vorbe. Eu personal, vorbesc mult, ca sa nu zic foarte mult, cu oricine iar daca ma simt in largul meu zic tot felul de tampenii, ceea ce nu inseamna ca nu sunt la locul meu, ca nu gandesc sau ca sunt usuratica. Sunt mai mereu vesela si disponibila, iar cand nu sunt, ma "prefac" pentru ca nu se stie pe cine pot ajuta cu un simplu zambet sau sfat.



Pentru mine, intr-o relatie e important sa te simti in largul tau, sa fii TU, fara teama de-a fi criticat, judecat. Sa ai curajul sa fii TU si sa fii mandru de tine!
In loc sa aud mereu:" Unde ti-a fost capul, esti tampita?!"(ceea ce eu nu mai acept de ceva vreme); prefer un zambet si un " Esti nebuna, unde te-am gasit?!" pentru ca atunci cand este intelegere, adica comunicare si respect, restul lucrurilor se rezolva, vin de la sine.
M-am saturat de persoanele care au impresia ca sunt "perfecte" si ca ele nu ar fi facut niciodata tampenia pe care TU ai facut-o. De ce zic asta? Pentru ca e usor sa te exprimi cand nu te afli intr-o anumita situatie, cand nu simti anumite sentimente, cand nu ai trait anumite momente si mai ales e mult mai usor sa te exprimi atunci cand un lucru s-a intamplat deaja, spunand "Era logic ca asa se va termina!".

NU stiu ce fir logic are ceea ce am scris, nu stiu daca am reusit sa ma fac inteleasa de toti, dar cine citeste nu trebuie sa se multumeasca cu ceea ce scriu eu, trebuie sa citeasca printre randuri. Plus ca scriu de dragul de-a scrie si nu sunt foarte atenta la ceea ce scriu si la cum scriu, totul vine din inima in mai putin de 15 min, timpul necesar pentru o "secretara" :D .

"Fara iubire ce este viata?!"